robertAdministrator
Postari: 52
|
|
Orasul comercial
Locuitorii acestei asezãri au înfruntat, în timp, vremuri de prosperitate ori de restriste, de stabilitate ori de drastice schimbari. Asezat în partea centralã a continentului european, la distantã sensibil egala de Viena, Praga si Bucuresti, Oradea este punct obligatoriu de trecere pe drumurile ce leagã Europa Centralã si de Nord de partea sud-esticã a continentului nostru. De-aceea a fost, de multe ori, loc ideal pentru intreprinzatori care i-au alimentat prosperitatea dar si loc râvnit, care a cãzut pradã nãvãlitorilor. În secolul al XVI-lea, Oradea a cunoscut o activitate economicã si comercialã înfloritoare, dovadã fiind numeroasele bresle si târguri mentionate în documentele vremii. În a doua jumatate a secolului al XIX-lea sunt deja conturate asociatii profesionale cum ar fi: Societatea medicilor, farmacistilor si naturalistilor, Corpul profesoral, Baroul avocatilor, Asociatia juristilor, Asociatia chelnerilor, Corpul meseriasilor, Asociatia micilor comercianti, Asociatia ziaristilor, Asociatia pompierilor voluntari si altele. Activitãtile economice timpurii au devenit traditii transmise din tatã în fiu si s-au conturat in câteva domenii specifice: mobilier, textile si incãltaminte, confectii. Astãzi, orasul are o economie a cãrei structurã cuprinde majoritatea domeniilor si realizeazã 63% din productia industrialã a judetului: constructii de masini, chimie, textile si confectii, tricotaje, încãltãminte, pielãrie si blãnãrie, prelucrarea lemnului, materiale de constructii, confectii metalice, piese de schimb, mase plastice, industrie alimentarã, energeticã. Municipiul Oradea dispune de o retea de institutii si servicii de interes public general: transport, proiectare, constructii, instalatii, turism, activitate hotelierã. Toate activitãtile economice sunt sprijinite de asistenta indispensabilã a mai multor bãnci, cu filiale în oras si judet. Ultimele douã bãnci care au deschis filiale în orasul nostru sunt importante institutii internationale: ABN-AMRO Bank si ING Bank. Dupã aproape cincizeci de ani de comunism, România, deci si Oradea, se aflã în perioada tranzitiei cãtre economia de piatã, eforturile autoritãtilor locale si ale oamenilor de afaceri concentrându-se în directia refacerii economice, retehnologizãrii, îmbunãtãtirii infrastructurii si a serviciilor cãtre populatie. Omul de afaceri, în cãutare de parteneri, dornic sã investeascã sau sã gãseascã noi piete de desfacere pentru produsele sale, gãseste în Oradea un loc propice de start. Companiile private din orasul nostru acoperã un spectru larg: industrie, transport, constructii industriale, servicii si agriculturã, în aceste domenii fiind disponibil personal de înaltã calificare. Oportunitatile de afaceri sunt multiple, întreprinzatorul gãsind aici nu numai solul favorabil sãdirii sãmântei initiativei dar si oameni bine instruiti, ambitiosi, dornici de muncã si afirmare.
Orasul istoric
 Cetatea
Prima mentionare documentarã a toponimului Oradea (Varadinum) apare la 1113 într-o diplomã a abatiei benedictine din Zobor, în care este mentionat numele episcopului Syxtus Vvaradiensis si al comitelui Saul de Bychar.
Cetatea Oradiei, ale cãrei vestigii se pot vedea si astazi, este mentionatã întâia oarã în 1241, cu ocazia efectuãrii unor reparatii grabnice pentru a face fatã unui iminent atac tãtaro-mongol. Construirea ei este atribuitã Regelui Ladislau I (1077-1095) care a hotãrât sã ridice o mãnãstire în cinstea Fecioarei Maria, pe un loc numit Varad - Cronica pictatã de la Viena (Chronicon pictum Vindobonensae), leagãnul viitoarei episcopii catolice. În jurul vechii cetãti, cea de formã neregulatã, usor ovalã, s-a ridicat noua cetate, pentagonalã, cu scopul protejãrii edificiilor interioare si a asezãrilor din jur. Abia în a doua jumãtate a secolului al XVI-lea, în plinã ascensiune a Imperiului Otoman, încep lucrãrile de fortificatii, lucrãri ce vor dura pânã în 1618. Cetatea, în forma exterioarã de azi, a fost asediatã de mai multe ori dar n-a fost cuceritã decât de douã ori. În toamna lui 1598, cetatea a fost asediatã cinci sãptamâni de ostile turcesti, fãrã a fi cuceritã. Orãdenii au avut de partea lor pe domnul Tãrii Românesti, Mihai Viteazul, precum si ploile care au inundat tabãra otomanã si bolile care au decimat-o.
Asa cum o dovedeste întreaga sa istorie, orasul Oradea nu este rezultatul unei întemeieri, ci al unei îndelungate evolutii, punctatã de succesiunea unor evenimente ce i-au favorizat dezvoltarea sau, dimpotrivã, i-au frânat-o. Ca oras, Oradea s-a format în timp, parcurgând diferite etape, de la faza asezãrilor grupate în jurul cetãtii, fiecare având o administratie proprie, la orasul unificat, ajungând apoi, iarãsi, la separarea acestora pentru ca reuniunea definitivã sã se realizeze abia la mijlocul veacului al XIX-lea.
Oraşul începutului de secol XX
Zona centralã a orasului are o încãrcãturã deosebitã sub aspectul valorii istorice, culturale si urbanistic-arhitecturale, ea cuprinzând nuclee de asezãri, vestigii arheologice si monumente de arhitecturã si urbanism începând cu secolul al XVI-lea.
Inginerul constructor vienez Franz Anton Hillebrandt a proiectat cele mai importante monumente în stil baroc. Incepând din 1752 s-au construit Catedrala romano-catolicã, Sirul canonicilor si Palatul episcopal, azi, Muzeul "Tãrii Crisurilor.
Inundatii frecvente au produs pagube importante orasului, pâna la mijlocul secolului al XIX-lea când autoritãtile locale au întãrit digul Crisului Repede; inundatia din 1851 a distrus 555 de case, cota apelor fiind marcatã si astãzi pe peretele bisericii Sf. Ana, de pe strada Republicii. Pe de altã parte, în 1836, un foc mistuitor a distrus aproape toatã zona centralã a Orasului Nou.
Stilul clãdirilor acelei vremi era stilul clasicist, un exemplu elocvent fiind mãnãstirea Capucinilor, de pe strada Gen. Mosoiu si biserica de pe aceeasi stradã, stil caracterizat prin fatade cu puţine decoraţiuni. ÃŽn Oradea Mare, formatã prin unirea cartierelor, în 1870, stilul clasicist a fost abandonat încet în favoarea stilului romantic, arhitectura din aceastã perioadã manifestând o tendintã de glorificare a stilurilor Evului Mediu, cu accent pe elemente romanice si gotice. Astfel, Biserica Seminarului greco-catolic (din Parcul Traian, azi Biserica ortodoxã Sf. Mare Mucenic Gheorghe a fost reconstruitã în 1858, în stil neo-romanic, interiorul ramânând baroc cu bolti boeme, Mãnãstirea Ursulinelor (azi Liceul Ady Endre), construitã în stil baroc a fost transformatã în stil neo-gotic, Spitalul Orasenesc transformat si extins cu elemente neogotice si neoromanice, fatada Gãrii, construitã în 1860 în stil neo-romanic, a fost simplificatã cu ocazia reconstructiilor.
ÃŽn a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, stilul romanic a fost înlocuit cu stilul eclectic, manifestat fie prin recurgerea la un anumit stil istoric, fie prin folosirea elementelor apartinând unor stiluri diferite: Sinagoga israelitã neologã (1878), Academia de drept (azi Liceul Mihai Eminescu, 1874), Scoala Realã Superioarã de Stat (Liceul Emanuil Gojdu, 1895), Camera de Comert (azi Facultatea de Medicinã, 1894), Palatul Finantelor Publice (str. Republicii nr. 35, 1890), Palatul Postelor (1894), Muzeul (1896), Palatul episcopal greco-catolic (1903), Tribunalul (1901, azi, Prefectura). ÃŽn 1890, Rimanóczy Kálman senior a construit aripa dinspre Cris a actualului hotel "Crisul Repede", având la parter Bãile Publice. ÃŽn 1900 hotelul s-a extins înspre strada Republicii, la parter functionând renumita cafenea "Royal" (azi, Restaurantul Oradea), ale cãrei decoratii interioare s-au pãstrat pânã astãzi. Una dintre cele mai reusite exemplare ale eclectismului în Oradea este Teatrul (1899-1900), cu fatada principalã neoclasicã, cu un portic, coloane cu capiteluri compozite care sustin un fronton triunghiular decorat cu basoreliefuri, având în faţă două statui arheologice. ÃŽn aceastã perioadã s-a pus accent nu doar pe constructii, ci si pe îmbunãtãtirea si modernizarea serviciilor cãtre populatie. Din 1852 se introduce iluminatul stradal, primele 25 de lãmpi fiind montate în Piata Micã (Piata Unirii); în 1870 s-a extins iluminatul stradal, cu lãmpi de gaz, modernizarea lui urmând în 1907. ÃŽn 1903 se construieste Uzina Electricã, în 1906 se monteazã primele linii de tramvai si prima retea de canalizare. ÃŽn a doua parte a secolului al XIX-lea începe pietruirea strãzilor iar în 1913 se asfalteazã primele strãzi. Sunt amenajate piete, parcuri, pasaje, strãzi, poduri si sunt instalate obiecte de artã monumentalã.
La începutul secolului al XX-lea, în Oradea se rãspândeste un stil nou, diferit de cele academice, creând premisele unei diversificãri stilistice bazate pe inventii si originalitate. Stilul nou creat, secession-ul, a avut douã mari perioade, cea curbilinie si floralã si cea geometricã cu forme epurate. Arhitectii mai importanti ce reprezintã acest curent sunt: Komor Marcell, Jakab Dezsö, Sztarill Ferenc, Mende Valér, Vágó József si Laszló, Rimanóczy Kálman junior. Cea mai importantã realizare în acest stil este Palatul Vulturul Negru (1907-1909), cu pasajul acoperit cu sticlã ce face legãtura între trei strãzi. Clãdirea este multifunctionalã, cuprinzând, la vremea aceea, cazino, hotel, birouri, restaurant, grupate în trei corpuri asimetrice. Emblema ansamblului, vitraliul cu vulturul negru, a fost executat în 1909, în atelierul orãdean Neumann K.
Tot în stilul secession au fost construite: Camera de Comert si Industrie, Casa Füchs cu motive florale si ciorchini de struguri, Casa Adorján (1904-1906), Palatul Stern (1908-1909), cu un turn circular, bogat decorat sub streasinã cu motive folclorice, Hotelul Astoria (Emke, 1902), cu renumita cafenea, Casa Poynar (Librãria "Eminescu", 1910-1911), Casa Deutsch (str. V. Alecsandri nr. 4) cu întreaga fatadã decoratã cu motive populare florale. Palatul Ullmann construit în stil secession vienez (1913), are un parter înalt placat cu faiantã verde-albastruie, fatada sobrã, decoratã cu medalioane în relief de stuc si butoni de cãrãmidã. Caracteristic acestei clãdiri este basorelieful reprezentând leul nubian si sfesnicul cu sapte brate realizat din ceramicã cu smalt metalic bronz-verzui. Lucrãri inspirate din secession-ul austriac si german sunt: Casa Vágó (str. Gen. Mosoiu nr. 14, 1905), Casa Darvas-La Roche (sediul clubului F. C. Bihor, 1911-1912) cu fatada placatã cu plãci pãtrate din piatrã de calcar, prinse la colturi cu butoni ceramici, Palatul Moskovits (str. V. Alecsandri, colt cu str. Independentei).
Arhitectul Rimanóczy Kálman junior, reprezentant al eclectismului orãdean, a realizat si câteva constructii în stil secession: Baroul de avocati (1909), mult mai simplã în decoratii, interesantã ca volumetrie si textura fatadei, Palatul Darvasy (str. Republicii nr. 75), apoi clãdirea de pe str. Republicii nr. 15, cu elemente ale secession-ului münchenez, traveea din colt fiind terminatã cu o cupolã deasupra unei abside decoratã pe toatã suprafata cu elemente florale.
În 1912 se proiecteazã Scoala de jandarmi (Universitatea Oradea), cu o volumetrie interesantã si o tratare mult mai sobrã si mai simplificatã a fatadelor. Între 1912 si 1914 se construieste Palatul Apollo (str. Republicii nr. 12), în stil secession berlinez, cu decoratii ce amuntesc stilul empire. Secession-ul s-a manifestat într-o perioadã relativ scurtã, cam 15 ani, dupã care se va reveni la stilul eclectic.
Oraşul începutului de mileniu III
Orasul de azi poartã, în plus, amprenta celor 50 de ani de comunism. Constructii moderne de utilitate publicã sau blocuri de locuinte au fost integrate în peisajul orasului vechi, iar cartiere întregi de blocuri de locuinte au fost construite la periferie. Orasul are azi, pe lângã zona centralã, cinci cartiere: Rogerius, Nufarul, Iosia, Iosia-Nord, Velenta. Astãzi, se observa si la noi tendinta unor familii de a se retrage în zonele laterale, linistite, departe de tumultul orasului, cum ar fi: Podgoria, Oncea, Episcopia Bihorului.
Prioritãtile administratiei locale sunt canalizate în directia îmbunãtãtirii calitãtii vietii locuitorilor orasului, a infrastructurii, a serviciilor, cresterii sigurantei locurilor de muncã, facilitãti pentru petrecerea timpului liber, pentru integrarea municipiului în structurile regionale, nationale si europene.
Orasul socio - cultural
 Oradea s-a bucurat de o viatã socialã si spiritualã variatã si complexã încã din secolul al XIX-lea. Existau asociatii, societãti culturale si publicatii încã din anii 1850, unele având rezonante în viaţa oraşului şi în prezent. Pe lângã asociatii culturale, s-au înfiintat diferite asociatii profesionale, societãti publice de binefacere, cercuri, cluburi si asociatii de agrement, fundatii. Revista "Familia", cea mai importantã revistã de culturã româneascã din Oradea si una din cele mai importante din peisajul publicisticii românesti de la sfârsitul secolului al XIX-lea, este cea mai veche revistã de culturã ce apare, încã, în tarã. Editatã initial la Pesta, a fost mutatã de Iosif Vulcan, redactorul sef si sustinãtorul ei, la Oradea. Meritul deosebit al lui Iosif Vulcan a fost acela de a publica poezia "De-as avea" a lui Mihai Eminescu, în nr. 6, anul 1866, al revistei "Familia", lansând astfel pe cel mai mare poet al românilor. Aceastã revistã apare, în serie nouã, începând din 1965.
Institutiile de culturã au început sã aparã în aceeasi perioadã:
Biblioteca Judeteanã "Gheorghe Sincai", a luat fiintã în 1903, functioneazã, în prezent, în fostul Palat episcopal greco-catolic si are un numar de 611.836 volume. Biblioteci au existat întâi în cadrul unor institutii laice sau ecleziastice, iar ideea bibliotecilor publice a apãrut în 1871, când ministrul cultelor a dat o dispozitie de înfiintare a bibliotecilor scolare.
Teatrul de Stat, construit în 1899-1900, functioneazã azi cu douã sectii, românã si maghiarã. Activitatea teatralã a debutat dupa revolutia din 1848, prin trupa orãdeanã de limba maghiarã, farã a avea însã un caracter stabil.
Teatrul pentru copii si tineret "Arcadia" functioneazã tot cu douã sectii, românã si maghiară din 1949. Cinematograful este mentionat în presa anului 1906, când s-au fãcut primele proiectii cinematografice. Astãzi, cel mai cunoscut cinematograf , "Libertatea", functioneazã cu douã sãli în renumitul pasaj Vulturul Negru. Filarmonica, instrumentisti si cor, este bina cotatã având o intensã activitate pe plan local şi internaţional.
Muzee
Muzeul "Tãrii Crisurilor" functioneazã în Palatul Baroc si are patru sectii: istorie, artã, etnografie si stiinte naturale. Activitatea muzeisticã îsi are originea în Societatea de arheologie si istorie a comitatului Bihor, întemeiatã în 1871. Muzeul s-a integrat foarte repede în circuitul valorilor europene, participând cu exponate la marile expozitii ale începutului de secol de la Paris, Kosice, Londra, Viena, Budapesta. Alte muzee sunt Muzeul memorial "Ady Endre", 1955, si Muzeul memorial "Iosif Vulcan", 1964, Muzeul Militar National, filiala Oradea.
Case de culturã
Casa de Culturã a Sindicatelor
Casa de Culturã a Municipiului
Casa de Culturã a Tineretului
Cluburi:
Tempo
Constructorul
Miscãri artistice cu o activitate remarcabilã sunt:ÂÂÂ
Corul "Camerata Felix"
Corala "Francisc Hubic" a Bisericii Greco-catolice
Corul "Angeli" al Facultatii de Teologie Ortodoxa
Corul "Iosif Vulcan" al Liceului Pedagogic
Pãstrarea traditiilor populare se face prin formatii ce activeazã în unele din institutiile amintite:
Ansamblul folcloric "Crisana", orchestra si dansuri (Filarmonica de Stat)
Ansamblul "Bihorul" (Casa de Cultura a Municipiului)
Ansamblul "Nuntasii Bihorului" (Casa de Cultura a Sindicatelor)
Ansamblul folcloric "Vergelul" (Clubul Constructorul)
Ansamblul folcloric de copii si tineret "Florile Bihorului" (Palatul copiilor)
Orchestra populara "Folclorica" (Universitatea)
Grupul vocal folcloric al Scolii de Arte Oradea
Reteaua scolarã cuprinde unitãti scolare de învãtãmânt dupã cum urmeazã:
Prescolar (48)
Primar si gimnazial (19)
Profesional (8)
Liceal (22)
Postliceal (5)
Elevii orãdeni au rezultate bune, remarcându-se la fazele nationale ale olimpiadelor mai ales la disciplinele: fizicã , informaticã, limba româna si limba maghiarã. Pentru activitãtile extrascolare, copiii pot frecventa Palatul copiilor.
Sãnãtate
Structura unitãtilor sanitare din Oradea:
Spitale (6)
Dispensare medicale (28)
Policlinici (7)
Centre de recoltare si conservare a sângelui (1)
Farmacii (68)
Serviciu de Ambulantã si Serviciu Medical de Urgentã
Comunitatile religioase:
Biserica Ortodoxã Românã
Biserica Greco-Catolicã
Biserica Romano-Catolicã
Biserica Reformatã
Biserica Crestinã Baptistã
Cultul Penticostal
Comunitatea Evreiascã
Orasul turistic
 Oradea este un oras privilegiat prin pozitia geograficã, trecutul istoric, frumusetea arhitecturalã a clãdirilor; clima blândã si apele geotermale cu efecte miraculoase au dus la dezvoltarea în zonã a unor statiuni balneo-climaterice favorizând potentialul turistic al orasului.
O plimbare prin partea centrală a oraşului dă posibilitatea vizitatorului să ia contact cu principalele obiective de interes turistic. Restaurante, cluburi de noapte, baruri cochete, unele cu un anumit specific, discoteci si cazinouri, oferã momente de relaxare si distractie pentru familii sau grupuri de prieteni. Bucãtãria româneascã este o surprizã plãcutã pentru oricine, ea satisfãcând toate gusturile.
Turistul are momente de cumpãnã doar în a alege sã-si petreacã timpul în centrul orasului sau sã facã un drum de cincisprezece minute, cu masina, în zona învecinatã, Bãile Felix sau Bãile 1 Mai, cu tentatii diverse: relaxare si distractie, exercitii fizice si tratament, un pahar cu prietenii, dans sau jocuri de noroc.
Bãile Felix si Bãile 1 Mai sunt douã statiuni ce îmbinã posibilitãtile de distractie cu cele de tratament, fiind renumite pentru apele geo-termale, ce au efecte benefice în diverse afectiuni. Se spune cã izvoarele de apã termalã au fost descoperite accidental, de câtiva soldati romani, în anii 1000, cu mult înainte ca aceste meleaguri, sã fie mentionate în documente. Oricum, doar la începutul secolului al XVIII-lea, ele au început sã fie exploatate, vizitatorii rãspândindu-le faima în toatã Europa. Acum se gãsesc aici nenumãrate hoteluri, piscine, baze de tratament, unii turisti români si strãini revenind în fiecare an. Lacurile naturale din zonã adãpostesc o specie rarã de nuferi, Nimphae lotus thermali. O altã alternativã este o cãlãtorie de douã ore, în munti, la Pestera Ursilor. Chiar dacã nu esti specialist în speologie, ocazia de a vedea cu propriii ochi fenomenele carstice si relicvele unei specii de ursi, Ursus Spelaeus, ce a dispãrut cu mai mult de 150.000 de ani în urmã, oasele si scheletele lor fiind rã spândite peste tot, reprezintã o experientã de neuitat. De când a fost partial electrificatã si deschisã pentru public, pestera a fost vizitatã de mai bine de douãzeci de milioane de turisti româ ni si strãini. O datã vãzutã, gândul reîntoarcerii este mereu prezent în minte! Pentru cei ce simt setea de naturã, frumusete si libertate, refugiu din rutina zilnicã, Muntii Apuseni pot oferi solutia. De exemplu, Stâna de Vale, statiune de iarnã, cu pârtii de schi, dar si statiune de varã, cu trasee de o zi sau de mai multe zile, înspre cele mai pitoresti zone si cele mai spectaculoase obiective turistice. În orice anotimp, spectacolul oferit de muntii calcarosi, copacii si râurile de munte, încântã ochiul si sufletul. Cluburi cu sediul în Oradea refac traseele turistice devenite inaccesibile. Acestea sunt afiliate Centrului Regional de Supraveghere Ecologicã, organizatie interjudeteanã care militeazã pentru înscrierea Muntilor Apuseni în rândul parcurilor nationale.
|
|
